Fortress Europe este o trecere in revista a articolelor care, din 1988 pana astazi amintesc victimelei frontierelor: 19.144 morti, dintre care 8.822 disparuti. Cei mai multi dintre ei sunt naufragiati, dar si victime ale accidentelor rutiere ale tirurilor pline de oameni, ascunsi impreuna cu marfurile. Sau ale caldurilor Saharei sau ale zapezilor muntilor pe care ii traverseaza, sau ale minelor de pe campurile din Evros, in Grecia, sau ale focurile trase de politia marocana, de armata turca sau ale torturilor din temnitele din Libia si Algeria. Pentru cine porneste din sudul lumii, intr-un mod sau intr-altul, nu e greu sa moara din cauza frontierei.
In marea Mediterana si in oceanul Atlantic s-au innecat 14.309 de persoane. Aproape jumatate dintre corpurile neinsufletite(8.822) nu au fost recuperate niciodata. In canalul Siciliei dintre Libia, Egipt, Tunisia si Italia, s-au innecat 6.837 de victime, dintre care 5.086 disparuti. Alte 229 de persoane au murit navigand dinspre Algeria catre Sardinia. De-a lungul rutelor care pleaca din Maroc, din Algeria, din Sahara occidentala, din Mauritania si din Senegal catre Spania, indreptandu-se catre insulele Canare sau traversand stramtoarea Gibrilterei, si-au pierdUt viata cel putin 4.899 de persoane, dintre care 2.462 au fost date disparute. In marea Egee, in schimb, intre Turcia si Grecia, si-au pierdit viata 1.504 de imigrati, in randul carora se numara 842 de disparuti. In sfarsit, in marea Adriatica, intre Albania, Muntenegru si Italia, in anii trecuti au murit 705 de persoane, dintre care 314 sunt disparute. Marea nu se traverseaza doar cu imbarcatiuni improvizate, dar si pe navele de marfa, cu care calatoresc des multi imigrati, ascunsi in containere. Dar si in acest caz conditiile de siguranta raman minime: sunt 160 victimele oficiale, prin sufocare sau innecare.
Pentru cine porneste din sudul lumii Sahara este un pasaj obligatoriu si periculos pentru a ajunge la mare. Marele desert separa Africa occidentala si Cornul Africii de la Mediterana. Se traverseaza desertul la bordul camioanelor si a geepurilor care strabat drumul intre Sudan, Ciad, Niger si Mali pe de o parte si Libia si Algeria pe de alta parte. Pe acest parcurs, din 1996, au murit cel putin 1.703 de persoane. Potrivit marturiilor supravietuitorilor, aproape orice calatorie are mortii ei. Pe de alta parte numarul victimelor facute publice de catre presa ar putea fi mult subevaluat . Intre morti se numara si victimele deportarilor colective practicate de guvernele de la Tripoli, Algeri si Rabat, obisnuite de ani de zile sa abandoneze la intamplare grupuri de sute de persoane in zonele de granita in plin desert.
In Libia s-au inregistrat grave episoade de violenta impotriva imigratilor. Cu toate astea nu exista date facute publice. In 2006 Human Rights Watch si Afvic au acuzat Tripoli de aresturi arbitrare si tortura in centrele de detentie pentru straini, dintre care trei sunt finantate de catre Italia. In septembrie 2000 la Zawiyah, in nord-vestul tarii, au fost ucisi cel putin 560 de imigrati in cursul miscarilor rasiste.
Calatorind ascunse in tiruri si-au pierdut viata 372 de persoane, in accidente rutiere, prin sufocare sau strivite de greutatea marfurilor. Cel putin 413 de imigrati s-au innecat in raurile de la granita: majoritatea in raul Oder-Neisse dintre Polonia si Germania, in Evros dintre Turcia si Grecia, in Sava dintre Bosnia si Croatia si in Morava, dintre Slovacia di Republica Ceha. Alte 114 de persoane au pierit din cauza frigului traversand pe jos frontiera muntoasa, mai ales in Turcia si Grecia.
In Grecia, la granita nord-orientala cu Turcia, in provincia Evros, inca mai exista campuri minate. Aici, in timp ce tentau sa traverseze granita pe jos, au murit 92 de persoane. Au cazut sub focul politiei de frontiera 294 de imigrati, dintre care doar 38 la Ceuta si Melilla, cele doua enclaves spaniole din Maroc, iar alti 28 la granita turca cu Iranul. Dar sunt la fel de ucigase procedurile de expulzare din Franta, Belgia, Germania, Spania, Elvetia si externalizarea controlului frontierelor catre Maroc si Libia. In sfarsit 41 de persoane au murit inghetate, calatorind ascunse in compartimentul de bagaje ale avioanelor indreptate catre destinatii europene. Iar alti 29 de oameni si-au pierdut viata calatorind ascunsi in trenurile care traverseaza tunelul Manecii, pentru a ajunge in Anglia, cazand pe sine sau electrocutati in timp ce traversau binarul francez, mai mult de 12 au fost striviti sub trenuri, in garile de la alte granite iar 3 s-au innecat in canalul Manecii.
In marea Mediterana si in oceanul Atlantic s-au innecat 14.309 de persoane. Aproape jumatate dintre corpurile neinsufletite(8.822) nu au fost recuperate niciodata. In canalul Siciliei dintre Libia, Egipt, Tunisia si Italia, s-au innecat 6.837 de victime, dintre care 5.086 disparuti. Alte 229 de persoane au murit navigand dinspre Algeria catre Sardinia. De-a lungul rutelor care pleaca din Maroc, din Algeria, din Sahara occidentala, din Mauritania si din Senegal catre Spania, indreptandu-se catre insulele Canare sau traversand stramtoarea Gibrilterei, si-au pierdUt viata cel putin 4.899 de persoane, dintre care 2.462 au fost date disparute. In marea Egee, in schimb, intre Turcia si Grecia, si-au pierdit viata 1.504 de imigrati, in randul carora se numara 842 de disparuti. In sfarsit, in marea Adriatica, intre Albania, Muntenegru si Italia, in anii trecuti au murit 705 de persoane, dintre care 314 sunt disparute. Marea nu se traverseaza doar cu imbarcatiuni improvizate, dar si pe navele de marfa, cu care calatoresc des multi imigrati, ascunsi in containere. Dar si in acest caz conditiile de siguranta raman minime: sunt 160 victimele oficiale, prin sufocare sau innecare.
Pentru cine porneste din sudul lumii Sahara este un pasaj obligatoriu si periculos pentru a ajunge la mare. Marele desert separa Africa occidentala si Cornul Africii de la Mediterana. Se traverseaza desertul la bordul camioanelor si a geepurilor care strabat drumul intre Sudan, Ciad, Niger si Mali pe de o parte si Libia si Algeria pe de alta parte. Pe acest parcurs, din 1996, au murit cel putin 1.703 de persoane. Potrivit marturiilor supravietuitorilor, aproape orice calatorie are mortii ei. Pe de alta parte numarul victimelor facute publice de catre presa ar putea fi mult subevaluat . Intre morti se numara si victimele deportarilor colective practicate de guvernele de la Tripoli, Algeri si Rabat, obisnuite de ani de zile sa abandoneze la intamplare grupuri de sute de persoane in zonele de granita in plin desert.
In Libia s-au inregistrat grave episoade de violenta impotriva imigratilor. Cu toate astea nu exista date facute publice. In 2006 Human Rights Watch si Afvic au acuzat Tripoli de aresturi arbitrare si tortura in centrele de detentie pentru straini, dintre care trei sunt finantate de catre Italia. In septembrie 2000 la Zawiyah, in nord-vestul tarii, au fost ucisi cel putin 560 de imigrati in cursul miscarilor rasiste.
Calatorind ascunse in tiruri si-au pierdut viata 372 de persoane, in accidente rutiere, prin sufocare sau strivite de greutatea marfurilor. Cel putin 413 de imigrati s-au innecat in raurile de la granita: majoritatea in raul Oder-Neisse dintre Polonia si Germania, in Evros dintre Turcia si Grecia, in Sava dintre Bosnia si Croatia si in Morava, dintre Slovacia di Republica Ceha. Alte 114 de persoane au pierit din cauza frigului traversand pe jos frontiera muntoasa, mai ales in Turcia si Grecia.
In Grecia, la granita nord-orientala cu Turcia, in provincia Evros, inca mai exista campuri minate. Aici, in timp ce tentau sa traverseze granita pe jos, au murit 92 de persoane. Au cazut sub focul politiei de frontiera 294 de imigrati, dintre care doar 38 la Ceuta si Melilla, cele doua enclaves spaniole din Maroc, iar alti 28 la granita turca cu Iranul. Dar sunt la fel de ucigase procedurile de expulzare din Franta, Belgia, Germania, Spania, Elvetia si externalizarea controlului frontierelor catre Maroc si Libia. In sfarsit 41 de persoane au murit inghetate, calatorind ascunse in compartimentul de bagaje ale avioanelor indreptate catre destinatii europene. Iar alti 29 de oameni si-au pierdut viata calatorind ascunsi in trenurile care traverseaza tunelul Manecii, pentru a ajunge in Anglia, cazand pe sine sau electrocutati in timp ce traversau binarul francez, mai mult de 12 au fost striviti sub trenuri, in garile de la alte granite iar 3 s-au innecat in canalul Manecii.